- polarizáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. polarizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. polarizáţiei; pl. polarizáţii, art. polarizáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
polarizáţie
Look at other dictionaries:
polarizaţie — POLARIZÁŢIE, polarizaţii, s.f. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ♢ Polarizaţie electrică = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care posedă cel puţin doi poli… … Dicționar Român
polarizare — POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acţiunea de a (se) polariza şi rezultatul ei. 1. (fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândeşte proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♢ Polarizare… … Dicționar Român
electret — ELECTRÉT, electreţi, s.m. Material care prezintă polarizaţie electrică permanentă la temperatura ambiantă, fără a fi deformat. – Din fr. électret. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 electrét s. m., pl. electréţi Trimis de siveco … Dicționar Român
ortoscop — ortoscóp s. n., pl. ortoscoápe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ORTOSCÓP s.n. Aparat de polarizaţie pentru observarea cu precădere a intersecţiilor de cristal în lumina polarizată. [< germ. Orthoskop]. Trimis de… … Dicționar Român
remanenţă — REMANÉNŢĂ, remanenţe, s.f. (în sintagmele) Remanenţă electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanenţă magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic… … Dicționar Român
polariza — POLARIZÁ, polarizez, vb. I. 1. tranz. (fiz.) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracţie, birefringenţă etc. ♦ intranz. şi refl. A dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici. 2. tranz. fig. A aduna, a… … Dicționar Român
polarizaţiune — POLARIZAŢIÚNE s.f. v. polarizaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
